O plimbare enigmatică

Sibiul este un oraş vizual perfect. Iar cea mai bună soluţie pentru a face cunoştinţă cu frumuseţea acestui ţinut istoric este o plimbărică pe jos, care te fascinează prin arhitectura medievală a aşezării şi în acelaşi timp te copleşeşte prin măreţia pieţelor publice. Aceste sfaturi le-am urmat şi eu la rândul meu, atunci când am călcat pentru prima oară pe acest colţişor de rai. Nu am stat mult pe gânduri şi împreună cu colegii mei am invadat oraşul. Am hoinărit prin cele trei pieţe: Piaţa Mare, Piaţa Mică şi Piaţa Huet, care sunt înconjurate de muzee, biserici splendide şi clădiri de mare valoare arhitectonică şi istorică. Totul mi se părea străin, altfel ca la mama „acasă”, totul era plin de viaţă şi armonie. Aveai imaginaţia că până şi clădirile te urmăresc cu ochii larg- deschişi şi îţi urează bun-venit. De asemenea, am descoperit Turnul Sfatului, Oraşul de Jos, Casa Altemberger (Azi Muzeul de Istorie) şi Muzeul de Istorie a Farmaciei. Traversând Piaţa Huet am ajuns la Podul Minciunilor, cel care, conform legendelor , nu rezistă sub greutatea vorbelor mincinoase. Aşa că, eu şi colegii mei am fost supuşi unui test de sinceritate, din fericire, l-am trecut cu brio. După o zi lungă şi plină de forfotă, am decis să ne relaxăm făcând shopping în unele magazine. Pot spune că nu am găsit nimic, din ceea ce nu aş putea găsi în magazinele din Chişinău, sunt aceleaşi mărfuri, doar că diferă moneda şi preţurile. În cele din urmă, shopping-ul făcut în Sibiu mi s-a părut cu mult mai plăcut, căci vorba ceea „Găina vecinului este întotdeauna mai grasă”. O mare surpriză!Vizita noastră în Sibiu a coincis cu cea de-a 15-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, care s-a desfăşurat în perioada 29 mai- 8 iunie 2008. Ediţia aniversară din acest an a derulat sub genericul „Energii” şi a inclus 29 de spectacole de teatru, 31 spectacole de teatru- dans, 26 spectacole de stradă şi 8 concerte de muzică de bună calitate. De asemenea, anul acesta au fost prezenţi, în premieră, actorii de teatru Kabuki din Japonia.Cel mai interesant este că nici nu trebuie să te oboseşti prea mult să mergi la teatru, pentru că vine el la tine. Oriunde nu te-ai strecura, poţi vedea: dans, actori, decoruri, jonglerii, parade de costume medievale, clopote uriaşe şi chiar formaţii care cîntă din mers. Iar noi fetele puţin mai degajate decît băieţii ne-am permis să dansăm sub ritmurile muzicii latino. Ne-am simţit extravagant! Totuşi cel mai mult m-au frapat artiştii francezi ai trupei Plasticiens Volants, care au demonstrat în centrul oraşului măiestria în mânuirea unor obiecte gonflabile, adică au manevrat nişte personaje gigantice care prind viaţă cu ajutorul heliului. Priveliştea a fost uluitoare, păcat că n-aţi fost şi voi prezenţi, dragi cititori. La finele acestei reprezentaţii originale am urmărit şi câteva focuri de arificii senzaţionale, care îţi lăsau impresia că plouă cu stele. Aş avea mai multe să vă povestesc şi să vă intrig, dar mai bine vă las pe voi să descoperiţi şarmul oraşului Sibiu, care ne asigură că, după opt secole de existenţă este un oraş „destinat „ să rămână veşnic tânăr.

Foto : Bîrca Elena