Seara filmului Italian a fost organizată de către Arci Moldova în colaborare cu Nova Agricola Moldova şi Camera de Comerţ Italo- Moldova sub patronatul consulatului onorific al Italiei în R.M. Evenimentul a avut loc în incinta Teatrului Naţional „ Mihai Eminescu” la 19 octombrie 2008.
Ora 15:30…
O dată ajunsă în faţa instituţiei gazdă am simţit o bucurie şi în acelaşi timp emoţii, deoarece nu mai fusesem prezentă ,pînă atunci,la un asemenea eveniment .Am stat cuminte şi mi-am aşteptat cu nerăbdare colega de facultate, cu care hotărîsem să ne delectăm cu ceva bun. La drept vorbind, aceasta a cam întîrziat, iar dacă e să dăm crezare statisticilor, fiecare a 4-a persoană nu reuşeşte să fie punctuală. Cum spunea Oscar Wilde : Punctulitatea e un hoţ care fură timpul, la o adică acest fenomen deja s-a transformat într-un dezastru naţional.
Ora 16:00…
Împreună cu o mulţime de tineri veniţi de la diverse universităţi am păşit pragul edificiului. Decorul se dovedise a fi cel de altă dată, însă atmosfera era una deosebită. Tineri, copii, femei elegante, domni cu buchete de flori şi-au făcut apariţia unul cîte unul în sala teatrului. În deschidere Nicola Damiani- reprezentantul Grupului Veneto Banca a declarat că este mîndru de a aduce zîmbetul pe buze iubitorilor de muzică şi film, totodată a ţinut să amintească că evenimentul a fost susţinut financiar de Eximbank. Ambasadorul Italie în R.M Stefano Dolelo a menţionat că Italienii au încă multe de învăţat de la cultura moldovenească. Iar dacă aceştia nu oferă moldovenilor ceea ce vor, atunci e vina lor pentru că nu cer îndeajuns. Seara filmului italian s-a făcut simţită o dată cu apariţia în scenă a Orchestrei de Cameră a Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” al cărei dirijor este Valeriu Patic. Aceştia au adus un omagiu compozitorului Italian Ennio Morricone, care a compus muzică pentru mai mult de 500 filme şi seriale . Iar în 2007 a primit premiul Oscar pentru întreaga carieră, fiind al doilea compozitor de muzică de film care primeşte acest premiu după Alex North. Am rămas plăcut surprinsă de talentul tinerilor muzicieni, care au interpretat cu iscusinţă 7 piese din repertoriul renumitului maestru Morricone.
Ora 17:00…
Se stinse lumina , forfota din sală pur şi simplu „amorţise”, iar pe ecranul mare din faţa noastră apăruse primele subtitre „ O sută de paşi” în regia lui Marco Tullio Giordana. Spre marele meu noroc, filmul era subtitrat în limba engleză, căci astfel nu aveam să pricep nimic în limba italiană. Această artă cinematografică este dedicată vieţii şi sfîrşitului tragic al lui Peppino Impastato, angajat în lupta contra mafiei Siciliene. Opera m-a făcut să rîd, să meditez, să fiu tristă, iar pe colega mea chiar a făcut-o să plîngă.
Ora 19:00…
Lumea din încăpere părea puţin obosită, dar şi curioasă. Aşteptau succedarea producţiei cinematografe „Eu nu am frică” de Gabriele Salvatores . Acest film îl poartă pe spectator în lumea unui băieţel de nouă ani, care face o descoperire tulburătoare, găsind un copil în fîntîna unui cătun părăsit, acesta fiind ascuns de către adulţii din sat.
Ora 21:00…
Se anunţă derularea filmului „Ultimul Sărut” realizat de regizorul Gabriele Muccino, această operă vorbeşte despre frica de maturitate, frica de a creşte atunci cînd ai 30 ani şi acea de a îmbătrîni atunci cînd ai 50 ani. Sfîrşitul peliculei îţi lasă un gust dulce- amărui şi-ţi demonstrează că dragostea nu se învaţă, ci se simte.Era noapte cînd am părăsit clădirea , cu o inimă cît un purice, cu banii pentru bilet în buzunar, căci intrarea a fost liberă şi cu un suflet plin de senzaţii plăcute m-am îndreptat spre casă.
Foto : www.google.ro
