Poate că pentru lume ea este doar o simplă persoană, dar pentru mine este întreaga lume. Nu-mi imaginez nicio clipă din viaţa mea fără această fiinţă. Suntem împreună de foarte mult timp. De pe cînd eram doar nişte embrioni în burtica mamei noastre, dornici de-a ne forma şi a apărea în societate.Chiar din primii ani de existenţă ne deosebeam foarte mult una de alta. Ea era o fire sensibilă, grijulie şi foarte isteaţă,prindea totul din zbor. Îmi reveni în minte, că pe la vîrsta de doi anişori, mă tot tachina să zic corect cifra trei,iar eu îi zîmbeam ,sfioasă, şi-i repetam ’tei’. Este o tînără fricoasă, îi e teamă de întuneric. Dar ştie că nimic nu i se poate întîmpla din moment ce mă are pe mine. Îmi amintesc, cînd eram mici, mama ca să ne dezveţe de susetă ne spunea că a furat-o lupul. Iar eu, în toiul nopţii, coboram pe întuneric din pat şi mă strecuram la crăpătura uşii. Mă aşezam în genunchi şi-l rugam pe animalul sălbatic să-mi returneze tetina de cauciuc. Iar Olea, înspăimîntată, învelită pînă peste cap cu plapuma îmi spunea :
- Lena! Transmite-i să o aducă şi pe a mea.
Este un om care învaţă să meargă înainte, chiar dacă a suferit.Căci lăsînd visele să moară, viaţa nu este decît o pasăre cu aripi rupte, care nu mai poate să zboare. O consider puternică pentru că a ştiut să ierte, atunci cînd se părea că nu mai are nici un sens.Şi a învăţat să nu înceteze niciodată să zîmbească, chiar şi atunci cînd este tristă, pentru că nu se ştie cine se poate îndrăgosti de zîmbetul ei.
Este o fată ambiţioasă, care ştie ce-şi doreşte de la viaţă. Îşi alungă tristeţea cîntînd, deoarece este
pasionată de arta frumosului.Se încadrează, cu uşurinţă, în orice colectiv.Căci e veselă, drăguţă şi sociabilă.. Într-un singur cuvînt este un element, care emană multă energie pozitivă.Uneori ne certăm, dar acest lucru ne face să realizăm cît de mult ţinem una la alta.. Deşi nu arată, eu simt că mă iubeşte. Iar noi împreună formăm un tot întreg.În luna ianuarie va fi mireasă, cea mai frumoasă mireasă.Ea surioara mea, cu care împart acelaşi pat, uneori aceeaşi pernă, aceleaşi amintiri, bucurii, tristeţi, lacrimi şi niciodată aceeaşi băieţi va ‘zbura’ din casa părintească. Nu-mi vine să cred că ne vom despărţi şi fiecare dintre noi va avea familia, copiii şi preocupările sale.Uneori din fierbinţeală îi spun că nicicînd nu-i voi duce dorul, cu toate că în adîncul sufletului realizez că îmi va lipsi mult.Tu îţi imaginezi un om cu un singur ochi? Eu –nu, te întreb acest lucru, pentru că aşa mă simt eu cînd nu eşti lîngă mine.De aceea, trebuie să fim mereu împreună pentru a putea vedea întregul univers cu ambii ochi.
Foto : din arhiva surioarei mele
