Despre Dorina Cojocaru se spune că este o fire puternică, îndrăzneaţă,comunicabilă şi receptivă la tot ce se întîmplă în jurul ei. Cu un zîmbet ce nu o părăseşte niciodată este absolut convinsă că lumea poate deveni mai bună, dacă fiecare i-ar dărui un zîmbet dezinteresat.

-Cum ai ajuns la televiziune?
A fost mai degrabă o provocare de circumstanţe. Am fost anunţată că e nevoie de o echipă de tineri pentru unele proiecte care urmau să apară. Astfel, cu un oarecare sentiment de nesiguranţă m-am prezentat la prima probă-interviul.

-Cum a fost debutul tău?
Prima apariţie a fost o mai mare bucurie pentru cei de acasă. I-am simţit fericiţi, împliniţi şi ce poate fi mai plăcut pentru un copil decît să-şi simtă părinţii mulţumiţi de rezultatele sale.

-Cum ai ajuns să prezinţi emisiunea “De la A la Z pe sărite”?
După 7-8 luni de activitate în cadrul primului proiect. Am fost anunţată că proiectul va fi închis, împreună cu un alt ciclu de emisiuni şi respectiv mi s-a propus să trec la această nouă emisune. Nu am acceptat imediat fiindcă aici în ceea ce priveşte statutul de prezentator, trebuia să i-au locul unei bune colege de a mea. Mai tîrziu însă mi s-a spus direct că nu am de ales, şi că trebuie să accept. Mi-a fost sincer, greu, fiindcă simţeam că nu e pentru mine, acest mod de a obţine ceva. Acum activînd de 2,5 luni mă simt bine aici. Mă simt un copil înconjurat de copii.

-Ce schimbări s-au produs în viaţa ta, din moment ce eşti prezentatoare TV?
Nu prea pot să zic că s-au produs schimbări mari. Doar că sunt mult mai ocupată. La serviciu îmi petrec timpul în jur de 10 ore pe zi.Deaceea nu mai am timp să ies cu prietenii, colegii de facultate. Chiar şi pe surioara cea mai mică o văd doar dormind, ieşind foarte devreme dimineaţa şi venind tîrziu.
În rest, e totul ca şi pînă acum.

-În ce relaţie eşti cu colegii de la Prime?
Ne înţelegem foarte bine. Cred că e unul dintre cele mai clare lucruri ce mă ţin acolo. Suntem practic toţi tineri şi asta face ca comunicarea şi conlucrarea noastră să fie simplă, flexibilă şi înţeleasă.

- Ce ţi-ai cumpărat din primul tău salariu ?
Primul meu salariu nu a fost la Prime, fiindcă din liceu am învăţat să pot măcar relativ să mă întreţin. Totuşi atunci cînd l-am primit aici, le-am cumpărat la toţi cei de acasă cîte un cadou simbolic, apoi a doua zi am bucurat nişte copii de pe stradă cu nişte prăjituri şi bomboane.

-Cum este Dorina Cojocaru în viaţa de zi cu zi?
Nu e absolut nicio diferenţă. Sunt acelaşi om, cu aceleaşi credinţe, valori şi principii. Cu aceleaşi defecte şi calităţi.

-Ce faci în timpul liber ?
O spun fără nicio ezitare. Nu am practic deloc timp liber.Toată săptămîna sunt la lucru iar începînd de vineri seara şi pînă duminică tîrziu încerc să-mi fac temele pentru facultate.Şi îmi doresc atît de mult să mă relaxez citind o carte bună, ceva de felul cum făceam odata.

-Cîte măşti trebuie să aibă un prezentator ca să reziste?
Indiferent ce e după uşa care se închide înaintea emisiei,prezentatorul trebuie să zîmbească să transmită energie pozitivă, speranţă,încredere prin orice privire gest sau cuvînt. Asta am înţeles-o de curînd,cu cîteva săptămîni în urmă, mi-a murit bunelul chiar în braţe. După o noapte de chin, suferinţă şi cedare totală a organismului am avut filmări. Mi-a fost foarte greu să rezist, mai cu seamă că aveam unele subiecte despre bunici şi nepoţi. Totuşi am rezistat, am zîmbit şi mi-am făcut lucru aşa încît nimeni să nu înţeleagă prin ce treceam. E o chestie care pînă la urmă trebuie să o înveţi şi mai tîrziu chiar nu-mi venea să cred că am fost atît de puternică.

Foto : din arhiva Dorinei Cojocaru

Cea de-a XVII-a ediţie a Salonului Internaţional de Carte consacrată octogenarului Ion Druţă şi Anului Cantemir în Moldova, a fost inaugurată la 31 august anul curent, în incinta Bibliotecii Nationale.

• O carte bună este cel mai bun prieten, acelaşi astăzi şi întotdeauna…

Sunt intitulată “ Elegia- dramatica golului”reprezint oraşul Ploieşti (România) iar autorul meu se numeşte Iulian Filip. Am fost invitată la această expoziţie împreună cu alte cărţi din 23 de ţări ale lumii, printre care: China, Franţa, Germania, Japonia, România, Marea Britanie, SUA şi Ucraina ş.a. Republica Moldova la rîndul ei a prezentat lucrări tipărite de editurile autohtone : Polirom, Cartier,Humanitas şi altele. În decursul celor 5 zile de expoziţii am fost prezentate publicului larg.Pentru trecerea în revistă a producţiei editurilor s-au desfăşurat diverse prelegeri, mese rotunde, lansări de carte şi desigur Gala Laureaţilor. Vecinele mele de raft s-au dovedit a fi “Labirintul Bibliotecii”– o operă enigmatică scrisă de Jorge Luis Borges şi “Zbor deasupra unui cuib de cuci”al cărei autor este Ken Kesey. Ambele ,prezentau un interes sporit cititorilor, cu toate că preţul lor varia între 120- 150 lei moldoveneşti.

• “Cu ochii în patru”…

În salon răsuna muzică, iar participanţii erau mereu cu ochii “în patru” în deosebi cînd ne vizitau copiii, deoarece micuţii obişnuiau să ne răsfoiască îndeajuns. În una din zile am surprins o discuţie între Ionel Macaru,elev în clasa a-5-a şi colegul său Andrei Cornea. Ion I se destăinuia acestuia cît de mult adoră cărţile din această sală,în special cele de aventură.Între timp încăperea a fost invadată de cîţiva studenţi de la facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, USM, înarmaţi cu stilouri şi carnete, tinerii îşi făceau în grabă notiţe. Unii dintre ei au avut ocazia să primească gratuit cîte un dicţionar intitulat “Prezenţe Basarabene în Spiritualitatea Românească” oferite de către un membru al editurii Civitas.

• Printre cuvinte şi titluri…

Am fost surprinsă în momentul în care am fost desemnată una dintre cele mai citite zece cărţi ale anului 2008, printre care se numără: Jurnal, Basarabia Necunoscută, Carul cu proşti, La prohodul iubirii şi Speranţa moare ultima.Clasament stabilit de instituţia – gazdă. Cu această ocazie Lilia Snegureac (şefă al biroului de informare a Consiliului Europei) a ţinut să menţioneze tuturor invitaţilor, că Salonul Internaţional de Carte a fost organizat cu sprijinul Ministerului Educaţiei şi Tineretului, Ministerul Culturii şi Turismului şi Biblioteca Naţională.

Foto : www.google.ro

Tiraspolul a marcat 18 ani de la autoproclamarea independenţei la 2 septembrie 2008.

Parada militară înarmată cu fanfare şi drapele roşii a demonstrat ,că manifestarea încă mai poartă amprenta perioadei sovietice.Printre cei prezenţi la eveniment s-a numărat liderul separatist Igor Smirnov, arhiepiscopul Iustinian împreună cu autorităţile locale.Aceştia la rîndul lor au urmărit întregul eveniment de pe o tribună improvizată.

Evgheni Şevciuk (Preşedintele Parlamentului Separatist) a declarat:”Sunt sigur că în scurt timp Transnistria va fi recunoscută ca un stat independent, iar cale de întoarcere înapoi nu există”.

La această sărbătoare, o bună parte dintre cei prezenţi la eveniment s-au arătat convinşi că recunoaşterea Transnistriei este pe ultima sută de metri.

Victor Lungu(student) a spus:”Vreau să trăiesc mai bine şi sunt convins că acest lucru va fi posibil odată cu recunoaşterea Transnistriei.

Transnistria şi-a proclamat independenţa în anul 1990,acuzînd Chişinăul că vrea să se unească cu România.