Toamna în Moldova

În timp ce mă strecor prin forfota imensă din piaţa agricolă a oraşului chişinău, mă simt  copleşită de vederea munţilor coloraţi de fructe, legume, verdeţuri şi de mirosurile  pregnante pe care toate acestea le emană. Îmi fac loc prin aglomeraţie, în care  comercianţii şi cumpărătorii se agită ca într-un furnicar. Nu reuşesc să mă  dezmeticesc, căci mă trezesc luată în asalt de o vînzătoare, care îmi oferă să gust o prună, totodată explicîndu-mi cum se prepară magiunul, de parcă văzuse în mine o maestră în ale gătitului. Însă nu mă las abătută din drum de nicio ispită, aşa că îi mulţumesc şi avansez mai departe.

• Fructe picante…

Mi-a captat privirea o ladă de lemn din care se înălţau o punte de ardei iuţi, lunguieţi şi roşii.M-am apropiat să le admir frumuseţea, numai întîlnisem astfel de soi, aveau aproximativ 10 cm, iar preţul lor varia între 40-50 lei. Vînzătorul a citit mirare în ochii mei şi m-a avertizat că sunt periculoşi de picanţi.Privirea severă şi tonul vocii cu care mi-a spus-o m-au convins că nu era de glumă. Am închis ochii şi pentru o secundă mi-am imaginat că sunt în unul din centrele culinare ale Mexicului, în care se găsesc nenumărate tarabe cu ardei iute de toate formele, dimensiunile şi culorile.

• Îmbătată de diverse mirosuri…

Pe un alt stand erau expuşi la vînzare struguri, 15 lei kg.Pentru o pensionară preţul păru usturător, însă cînd vine vorba de zacuscă pentru iarnă, gospodinele nu mai stau la socoteală, îşi încarcă în grabă pungile cu poamă. În spatele meu două doamne se contrazic, dacă e cazul să procure usturoi. Eu una l-aş avea oricînd în bucătărie, deoarece face de mult timp parte din folclorul diverselor regiuni ale lumii.Te apără de vampiri şi vîrcolaci în Europa de Est şi te fereşte de „deochi” în America de Sud şi America Centrală. Deci, nici nu ştii cînd ai nevoie să-l ai la îndemînă.Îmbătată de diverse mirosuri am părăsit neastîmpărata piaţă a oraşului, zicîndu-mi: se simte că e toamnă în Moldova.

Foto : www.google.ro

Salonul Internaţional de Carte

Cea de-a XVII-a ediţie a Salonului Internaţional de Carte consacrată octogenarului Ion Druţă şi Anului Cantemir în Moldova, a fost inaugurată la 31 august anul curent, în incinta Bibliotecii Nationale.

• O carte bună este cel mai bun prieten, acelaşi astăzi şi întotdeauna…

Sunt intitulată “ Elegia- dramatica golului”reprezint oraşul Ploieşti (România) iar autorul meu se numeşte Iulian Filip. Am fost invitată la această expoziţie împreună cu alte cărţi din 23 de ţări ale lumii, printre care: China, Franţa, Germania, Japonia, România, Marea Britanie, SUA şi Ucraina ş.a. Republica Moldova la rîndul ei a prezentat lucrări tipărite de editurile autohtone : Polirom, Cartier,Humanitas şi altele. În decursul celor 5 zile de expoziţii am fost prezentate publicului larg.Pentru trecerea în revistă a producţiei editurilor s-au desfăşurat diverse prelegeri, mese rotunde, lansări de carte şi desigur Gala Laureaţilor. Vecinele mele de raft s-au dovedit a fi “Labirintul Bibliotecii”– o operă enigmatică scrisă de Jorge Luis Borges şi “Zbor deasupra unui cuib de cuci”al cărei autor este Ken Kesey. Ambele ,prezentau un interes sporit cititorilor, cu toate că preţul lor varia între 120- 150 lei moldoveneşti.

• “Cu ochii în patru”…

În salon răsuna muzică, iar participanţii erau mereu cu ochii “în patru” în deosebi cînd ne vizitau copiii, deoarece micuţii obişnuiau să ne răsfoiască îndeajuns. În una din zile am surprins o discuţie între Ionel Macaru,elev în clasa a-5-a şi colegul său Andrei Cornea. Ion I se destăinuia acestuia cît de mult adoră cărţile din această sală,în special cele de aventură.Între timp încăperea a fost invadată de cîţiva studenţi de la facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, USM, înarmaţi cu stilouri şi carnete, tinerii îşi făceau în grabă notiţe. Unii dintre ei au avut ocazia să primească gratuit cîte un dicţionar intitulat “Prezenţe Basarabene în Spiritualitatea Românească” oferite de către un membru al editurii Civitas.

• Printre cuvinte şi titluri…

Am fost surprinsă în momentul în care am fost desemnată una dintre cele mai citite zece cărţi ale anului 2008, printre care se numără: Jurnal, Basarabia Necunoscută, Carul cu proşti, La prohodul iubirii şi Speranţa moare ultima.Clasament stabilit de instituţia – gazdă. Cu această ocazie Lilia Snegureac (şefă al biroului de informare a Consiliului Europei) a ţinut să menţioneze tuturor invitaţilor, că Salonul Internaţional de Carte a fost organizat cu sprijinul Ministerului Educaţiei şi Tineretului, Ministerul Culturii şi Turismului şi Biblioteca Naţională.

Foto : www.google.ro

Lista de fobii

1.Claustrofobie- frica de spaţii închise, teama de a rămîne într-un astfel de spaţiu, cum ar fi : lift, cameră încuiată.

2. Cleptofobia- frica de a lua din greşeală ceva ce nu-ţi aparţine.

3. Aihmofobia- frica de obiecte ascuţite, de posibilitatea de a te tăia cu acestea.

4.Levofobia- frica faţă de obiectele aşezate în partea stîngă, această parte fiind asociată cu locul de unde vine răul, se declanşează o catastrofă, vine o nenorocire.

5.Tricofobia- frica de păr, teama de a atinge orice a venit în contact cu părul ( al unei persoane sau al unui animal).

6. Dromofobia- frica de a trece strada , de a traversa. Aceasta diferă de teama firească a oricăruia dintre noi de a trece o stradă aglomerată şi apare indiferent de cît de sigură este traversarea unei străzi.

7. Zelofobia- frica de manifestările extreme ale geloziei.

8. Gamofobia- frica de căsătorie, de evenimentul în sine, atît ca participant, cît şi ca martor.

9.Tafefobia- frica de a fi îngropat de viu.

10. Homofobia- frica patologică manifestată faţă de persoane cu altă orientare sexuală de cît cea heterosexuală.

11. Xenofobia- teama faţă de străni şi faţă de necunoscut.

12. Acrofobia- frica de înălţimi,care se poate manifesta la majoritatea oamenilor.

13. Dentofobia- frica de dentist.

14. Gerontofobia- frica de bătrîneţe şi de bătrîni.

15. Aritmofobia- frica de numere şi de semnificaţiile lor ascunse.

16. Agorafobia- frica de aglomeraţie, de spaţii în care se adună multe persoane.

preluat din Reader’s Digest.

Biblioteca “Astra” din Sibiu între conservator şi modern

„Mi-am imaginat întotdeauna paradisul ca o bibliotecã“ – Jorge Luis Borg

„Bunele maniere“, „Cei şapte ani de acasã“, „Discriminarea ucide vise“, „Coliba unchiului  Tom“, „Prima mea enciclopedie“ sunt doar câteva titluri dintre miile de cãrţi care sunt  aşezate frumos pe rafturi şi aşteaptã cuminţi cititorii. Biblioteca „Astra“ a fost fondatã  în anul 1861 şi-n toţi aceşti 145 de ani de existenţã a reuşit sã câştige încrederea şi  devotamentul publicului cititor. Nu e de mirare cã aici fiecare copil, pe lângã faptul cã-şi formeazã gustul estetic, graţie expoziţiilor de pictură agãţate pe pereţii holului, mai au şi ocazia de a-şi lãrgi orizontul cunoştinţelor prin diversitatea cãrţilor din bibliotecã.

• „Citeşte! Numai citind mereu creierul tãu va deveni un laborator nesfârşit de idei şi imagini“ – Mihai Eminescu

Biblioteca „Astra“ are cinci nivele, în care se regãsesc sãli de lecturã, tipografie digitalã, garderobã, lifturi, depozit de carte, şase cabinete individuale de studiu, secţia arte, biblioteca electronicã, sala de calculatoare şi spaţiul unde are loc prelucrarea informatizatã a cãrţilor. Toate acestea au scopul de a oferi un grad înalt de accesibilitate în obţinerea informaţiilor necesare atât pentru copii, cât şi pentru cei adulţi. Parterul bibliotecii gãzduieşte lansãri şi prezentãri de carte, diverse expoziţii de fotografii, târguri de carte şi desene executate de copiii talentaţi din oraşul Sibiu. În cadrul bibliotecii, mai funcţioneazã şi ludoteca – locul în care cei mici se pot juca, învãţa limba englezã, francezã şi germanã. Deşi, în acest edificiu toţi sunt în vâltoarea activitãţilor, liniştea este calificativul primordial. La etajul I al clãdirii este plasatã o bibliotecã pentru copii în care gãseşti cãrţi în limba românã, englezã, maghiarã, rusã, francezã şi italianã. Sãptãmânal, se organizeazã teatrul de pãpuşi – o bunã modalitate de relaxare pentru cei mici.

• „Cãrţile sunt pentru oameni, ceea ce sunt aripile pentru pãsãri“ – Arthur Bonus

Pentru a pãstra continuitatea, secţia arte din cadrul bibliotecii, se ocupã de transferarea informaţiei de pe casete şi discuri vechi pe CD. La etajul III se gãseşte depozitul de carte şi douã garsoniere pentru oaspeţii bibliotecii. Biblioteca dispune de o tipografie digitalã în care se menţine o strictã igienã, iar lucrãtorii poartã halate de un alb imaculat. Tipografia scoate de sub tipar diverse pliante, broşuri şi invitaţii. Aici, apare şi publicaţia „Mlãdiţe“ ce conţine cele mai bune lucrãri ale tinerilor din Sibiu.

• „O carte bunã este cel mai bun prieten, acelaşi astãzi şi întotdeauna“ – Martin Tarquber Tupper

Biblioteca „Astra“ coopereazã cu bibliotecile universitare, fundaţia „Melinda şi Bill Gates“, Biblioteca Academicã din Olanda şi Braşov şi altele ce fac parte din Asociaţia Naţionalã a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Pubilce din România. Concomitent, aceasta are legãturi de cooperare şi cu BBC, care a oferit bibliotecii 37 de CD-uri originale cu piesele lui Shakespeare. La etajul V se aflã o imensã salã de lecturã, unde fiecare, pe lângã delectarea oferitã de lecturã, poate admira panorama oraşului Sibiu sau poate fi martorul la recitaluri de poezii. Toţi cei, pasionaţi de frumos, sunt liberi de a pãşi pragul acestei instituţii. Iatã aşadar o parte din ceea ce înseamnã azi, la Sibiu, o Bibliotecã modernã, care poate fi începutul unui drum iniţiatic spre desãvârşirea cultural necesarã fiecãrui om înclinat spre desãvârşirea personalã.

Foto : Bîrca Elena

O plimbare enigmatică

Sibiul este un oraş vizual perfect. Iar cea mai bună soluţie pentru a face cunoştinţă cu frumuseţea acestui ţinut istoric este o plimbărică pe jos, care te fascinează prin arhitectura medievală a aşezării şi în acelaşi timp te copleşeşte prin măreţia pieţelor publice. Aceste sfaturi le-am urmat şi eu la rândul meu, atunci când am călcat pentru prima oară pe acest colţişor de rai. Nu am stat mult pe gânduri şi împreună cu colegii mei am invadat oraşul. Am hoinărit prin cele trei pieţe: Piaţa Mare, Piaţa Mică şi Piaţa Huet, care sunt înconjurate de muzee, biserici splendide şi clădiri de mare valoare arhitectonică şi istorică. Totul mi se părea străin, altfel ca la mama „acasă”, totul era plin de viaţă şi armonie. Aveai imaginaţia că până şi clădirile te urmăresc cu ochii larg- deschişi şi îţi urează bun-venit. De asemenea, am descoperit Turnul Sfatului, Oraşul de Jos, Casa Altemberger (Azi Muzeul de Istorie) şi Muzeul de Istorie a Farmaciei. Traversând Piaţa Huet am ajuns la Podul Minciunilor, cel care, conform legendelor , nu rezistă sub greutatea vorbelor mincinoase. Aşa că, eu şi colegii mei am fost supuşi unui test de sinceritate, din fericire, l-am trecut cu brio. După o zi lungă şi plină de forfotă, am decis să ne relaxăm făcând shopping în unele magazine. Pot spune că nu am găsit nimic, din ceea ce nu aş putea găsi în magazinele din Chişinău, sunt aceleaşi mărfuri, doar că diferă moneda şi preţurile. În cele din urmă, shopping-ul făcut în Sibiu mi s-a părut cu mult mai plăcut, căci vorba ceea „Găina vecinului este întotdeauna mai grasă”. O mare surpriză!Vizita noastră în Sibiu a coincis cu cea de-a 15-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, care s-a desfăşurat în perioada 29 mai- 8 iunie 2008. Ediţia aniversară din acest an a derulat sub genericul „Energii” şi a inclus 29 de spectacole de teatru, 31 spectacole de teatru- dans, 26 spectacole de stradă şi 8 concerte de muzică de bună calitate. De asemenea, anul acesta au fost prezenţi, în premieră, actorii de teatru Kabuki din Japonia.Cel mai interesant este că nici nu trebuie să te oboseşti prea mult să mergi la teatru, pentru că vine el la tine. Oriunde nu te-ai strecura, poţi vedea: dans, actori, decoruri, jonglerii, parade de costume medievale, clopote uriaşe şi chiar formaţii care cîntă din mers. Iar noi fetele puţin mai degajate decît băieţii ne-am permis să dansăm sub ritmurile muzicii latino. Ne-am simţit extravagant! Totuşi cel mai mult m-au frapat artiştii francezi ai trupei Plasticiens Volants, care au demonstrat în centrul oraşului măiestria în mânuirea unor obiecte gonflabile, adică au manevrat nişte personaje gigantice care prind viaţă cu ajutorul heliului. Priveliştea a fost uluitoare, păcat că n-aţi fost şi voi prezenţi, dragi cititori. La finele acestei reprezentaţii originale am urmărit şi câteva focuri de arificii senzaţionale, care îţi lăsau impresia că plouă cu stele. Aş avea mai multe să vă povestesc şi să vă intrig, dar mai bine vă las pe voi să descoperiţi şarmul oraşului Sibiu, care ne asigură că, după opt secole de existenţă este un oraş „destinat „ să rămână veşnic tânăr.

Foto : Bîrca Elena

Incursiune în trecutul dacic

Casa Altemberger din oraşul Sibiu

Muzeul de istorie – casa Altemberger- a fost deschis în anul 1984 şi poartã numele primarului, în timpul cãruia a început aceastã construcţie.Muzeul de istorie funcţioneazã întrun spaţiu reprezentativ pentru istoria localã a Sibiului, fosta primãrie a oraşului. Este cu adevãrat considerat cel mai important ansamblu de arhitecturã goticã din Transilvania. Muzeul este compus din opt corpuri de clãdire, iar cea mai veche dintre ele este Turnul Locuinţã a cãrui construcţie a fost iniţiatã la sfârşitul secolului XV de Thomas Altemberger. Muzeul gãzduieşte o impresionantã colecţie de arme, proiecţii din fontã şi piatrã, obiecte de breaslã, artã decorativã, sigilii, ştampe, medalii şi bijuterii. O privelişte uluitoare o oferã cele nouã brãţãri dacice meşterite din aur masiv. Aceste bijuterii antice din munţii Orãştiei au fost recuperate de statul român şi expuse în acest muzeu. De asemenea pot fi admirate primele puşti din fier şi lemn de acum mai bine de patru secole. Dacã eşti interesat de arme, atunci cu siguranţã vei rãmâne plãcut surprins de mãreţia sãbiilor drepte cavalereşti şi a celor otomane. Muzeul cuprinde câteva sectoare: arheologia preistoricã şi veche, arheologia medievalã, breslele sibiene, cabinetul numismatic, arme şi armuri, mişcarea naţionalã şi culturală din Transilvania în epoca modernã şi lapidariul antic şi medieval. În contextul celor enunţate anterior, poate fi constatat faptul cã muzeul de istorie adãposteşte într-un spaţiu spectaculos, mãrturiile trecerii timpului peste oraşul Sibiu. Fiecare spaţiu din casa Altemberger îşi dezvãluie frumuseţea treptat. Vizitând muzeul de istorie ai şansa sã te pierzi în timp. Plus la toate, farmecul muzeului îţi oferã un surplus de energie pozitivã şi o “valizã” cu amintiri frumoase, iar forfota din acest spaţiu denotã cã ansamblul arhitectural este şi va fi unul dintre cele mai importante puncte de atracţie turisticã.

Foto : Bîrca Elena

Transnistria Sărbătoreşte

Tiraspolul a marcat 18 ani de la autoproclamarea independenţei la 2 septembrie 2008.

Parada militară înarmată cu fanfare şi drapele roşii a demonstrat ,că manifestarea încă mai poartă amprenta perioadei sovietice.Printre cei prezenţi la eveniment s-a numărat liderul separatist Igor Smirnov, arhiepiscopul Iustinian împreună cu autorităţile locale.Aceştia la rîndul lor au urmărit întregul eveniment de pe o tribună improvizată.

Evgheni Şevciuk (Preşedintele Parlamentului Separatist) a declarat:”Sunt sigur că în scurt timp Transnistria va fi recunoscută ca un stat independent, iar cale de întoarcere înapoi nu există”.

La această sărbătoare, o bună parte dintre cei prezenţi la eveniment s-au arătat convinşi că recunoaşterea Transnistriei este pe ultima sută de metri.

Victor Lungu(student) a spus:”Vreau să trăiesc mai bine şi sunt convins că acest lucru va fi posibil odată cu recunoaşterea Transnistriei.

Transnistria şi-a proclamat independenţa în anul 1990,acuzînd Chişinăul că vrea să se unească cu România.